Falsuri in orologerie

Pentru ca suntem in domeniul terminologiei, sa nu ne lasam inselati de argumentul ca, avand in vedere preturile aparent convenabile la care sunt oferite aceste replici, toate lumea stie dinainte ca nu achizitioneaza ceasuri originale si ca deci nu este vorba de inselatorie, ci doar de satisfacerea unei cerinte pentru produse pe care putini pot sa si le ofere.

Inselatoria insoteste aceste ceasuri de-a lungul intregii lor existente, incepand cu primul moment al conceperii lor (strangerea mijloacelor necesare, de provenienta cel putin dubioasa, pentru finantarea activitatii) si pana in momentul final cand mandrul cumparator il poarta si il arata celor din jur.

Firmele elvetiene de renume au investit de-a lungul deceniilor sume colosale pentru crearea si pentru imbunatatirea ceasurilor lor, pentru mentinerea si cresterea prestigiului marcilor respective, pentru propunerea si impunerea pe piata a unor design-uri cat mai diverse si mai atragatoare, pentru formarea si perfectionarea unor mestesugari si specialisti de o calitate unica in lume.

Este de la sine inteles ca ele sunt foarte interesate in protectia imaginii lor si a veniturilor realizate, din care cea mai mare parte este reinvestita an de an in imbunatatirea si diversificarea ofertei. Avand morala si, in consecinta, si legea de partea lor, ele intreprind diverse actiuni pentru a stavili fenomenul parazitar si daunator tuturor (ceea ce vom arata mai jos) al contrafacerilor. Si nu o fac numai apeland la justitie si la forta publica, ci si oferind produse accesibile, un exemplu foarte bun este firma Rolex care ofera ceasuri in acelasi design, de o foarte buna calitate, sub marca Tudor, la preturi mai accesibile decat fratele mai mare Rolex. Desi incununate de numeroase succese, marcile si asociatiile profesionale elvetiene continua sa se loveasca de lipsa de legalitate care continua sa domneasca in anumite parti ale lumii, unde exista largi economii subterane si/sau regimuri corupte care nu respecta drepturile de proprietate.

Nu ne vom opri aici asupra arborelui cu ramificari multiple al celor care finanteaza si conduc activitatile ilegale, al celor care copiaza designul ceasurilor de marca, care produc (sau fura) componentele si le asambleaza, iar apoi vand produsul finit prin retele dintre cele mai dubioase. Ne vom concentra atentia asupra persoanelor care sunt „tintele” si, intr-un fel victimele întregii retele descrise inainte, la purtatorii finali ai ceasurilor contrafacute. Pentru a simplifica, vom vorbi despre doua categorii de purtatori de ceasuri scumpe: cei care si le pot permite si colectionarii.  

Cei din prima categorie vor alege ceasurile lor in functie de diverse criterii legate de posibilitatile lor financiare, de gusturile lor si ale anturajului, asortandu-le de obicei la tinuta lor generala, si ea de nivel inalt. Purtatorii de ceasuri din prima categorie sunt in consecinta relativ usor de recunoscut dupa aspectul lor general. Colectionarii care nu fac parte din prima categorie sunt cei care sunt dispusi sa faca sacrificii materiale importante pentru a obtine si detine obiectele visurilor lor. Nici ei nu sunt greu de identificat, de obicei datorita intereselor lor speciale si, in consecinta, a nivelului lor de cunostinte ridicat in domeniul orologeriei.

 

 

 

 

Si mai exista si o a treia categorie, cea a purtatorilor de ceasuri contrafacute. Pentru ei este de asemenea valabila deviza pe care o puteti intalni des pe site: „Un ceas nu afiseaza numai ora, ci spune ceva si despre purtatorul acestuia”.  Se poate pune desigur intrebarea, oare ce spun "replicile" despre purtatorii acestora?

 

Deoarece nu am putut gasi nimic cu adevarat pozitiv, ne limitam numai sa afirmam ca in nici un caz cei care se incadreaza in aceasta categorie nu vor fi confundati cu cei care fac parte dintre primele doua categorii, descrise mai sus. Nu numai ca ei au incurajat prin actiunea lor activitati ilegale si ca, voit sau nu, stirbesc din prestigiul marcilor elvetiene orologere, dar ei se afla in permanenta in dilema fie de a minti afirmand ca poarta ceasuri originale (o minciuna cu picioare scurte), fie de a-si crea o imagine negativa de fiecare data cand sunt nevoiti sa admita ca poarta o „replica”.

 

Daca mai adaugam la aceasta ca respectivii posesori au cheltuit pe contrafaceri niste bani munciti, pentru care ar fi putut obtine produse de o calitate cu mult superioara in raport cu ceea ce poarta, ceasuri pentru care vor obtine in mod automat un service si o garantie de functionare care lipseste in intregime in cazul contrafacerilor, nu putem decat conclude ca asemenea comportari contravin in fapt intereselor proprii ale purtatorilor respectivi.

 

« Inapoi