
O bara dreapta sau curbata prevazuta cu dinti.
Un segment dintat, folosit in anumite mecanisme complicate, care nu au roata inregistratoare (placa de blocare).

A readuce un ceas in starea de functionare.
Persoana care repara ceasuri. Un reparator trebuie sa fie renumit (remarcabil) in orologerie.
Inspectia finala si completa a ceasului, in speta a mecanismului si esteticii sale, chiar inainte ca acesta sa plece de la producator. Sunt inspectate atat functionarea cat si aspectul sau.
Un ceas care bate la o anumita ora aleasa prin actionarea unui buton sau a unui surub.
Acestea sunt cateva tipuri de ceasuri cu repetitie :
Acest tip de ceas care a aparut in Anglia in preajma anului 1675, bate la fiecare sfert de ora sau la un anumit moment de timp stabilit. Meritul inventiei acestui ceas este impartit intre Edward Barlow, Thomas Tompion si Daniel Quare, care a obtinut si patentul in 1687. Ceasul cu repetitie la sfert bate la fiecare sfert de ora folosind doua note diferite. Ceasul cu repetitie la optime suna cu o tonalitate inalta atunci cand s-a scurs o optime de ora.
Acest mecanism bate la fiecare ora, sfert de ora sau intervale de 5 minute, folosind doua tonalitati, astfel incat cele doua sunete diferite pot fi auzite de pana la 11 ori pe ora.
In 1750 a fost inventat de catre Thomas Mudge un mecanism care indica precis intervale de un minut. Acest sistem produce in continuare sunete pe doua tonalitati pentru indicarea intervalelor de sfert de ora, dar produce si o tonalitate inalta pentru indicarea fiecarui minut care a trecut.
Aceste mecanisme bat la fiecare ora si/sau sfert de ora fie automat ("passing strike"), fie la cerere, prin folosirea unui buton sau a unei glisiere. In mod evident, maestrii ceasornicari au creat si dezvoltat mecanisme chiar mai complexe de atat. Mecanismul grande sonnerie bate automat orele, sferturile de ora si repeta orele sferturile de ora si minutele la cerere. Uneori acesta este combinat cu un mecanism numit petite sonnerie, care bate orele si sferturile fara a repeta orele la fiecare sfert de ora. Sunetul mecanismului poate fi oprit complet folosind un buton dedicat acestei operatiuni (buton "all or nothing" sau buton "silent").
Chiar daca inventia chibritului in anul 1845 a facut posibila vizionarea ceasului folosind lumina unei lumanari sau a unei lampi cu ulei, maestrii ceasornicari au continuat, trecand la dezvolatarea unui mecanism ce bate la fiecare minut.
Vezi Complicatii.
Un model in relief, facut prin ciocanirea sau presarea metalului pe partea opusa.
Materialele care se preteaza la folosirea acestei tehnici sunt aurul, argintul, si cuprul.
Aceasta tehnica sofisticata, dezvoltata de Breguet si folosita in ceasurile de mana de François-Paul Journe, consta in doua mecanisme separate : doua arcuri principale, doua trenuri de roti, doua esapamente de tip parghie si doua balansoare. O lama cu dinti si un pinion sunt folosite pentru ajustarea distantei dintre cele doua balansoare (si esapamentul lor).
Prin astfel de posibilitati de ajustare precise, se poate gasi o pozitie in care, prin efectul de rezonanta, balansoarele isi corecteaza continuu miscarea, pentru obtinerea unei precizii maxime.
Vezi fly-back.
Un indicator orar, secundar sau calendar care se deplaseaza pe o scala iar la finalul scalei revine instantaneu in pozitia de start, pentru a relua parcurgerea scalei.

Vezi ora decimala.
Vezi ora decimala.
Un strat subtire, protector de rhodiu aplicat pe metal ce da un aspect stralucitor si intareste suprafata.
O masa circulara sustinuta de spite atasate balansierului.
I, II, III, etc.
Cifrele romane au fost folosite in mod traditional pe cadranele ceasurilor si orologiilor. IV este deseori inlocuit de IIII pentru a crea o simetrie vizuala cu VIII. Doar cifra IX este scrisa folosind principiul scaderii.
Un disc semi-circular care se roteste liber la miscarea bratului, pentru a tensiona automat arcul principal. Revine la pozitia verticala sub actiunea propriei greutati.
Un sistem propriu multiplica rotatiile sale pentru tensionarea arcului.
Vezi masa oscilanta.

« Inapoi