
Un instrument folosit pentru masurarea vitezei.
In orologerie termen care face referire la un cronograf sau un cronometru sportiv cu o scala ce indica viteza in kilometrii pe ora sau o alta unitate de masura.

Un model alcatuit din motive repetate similar cu un tapet. O matrita a acestui model ghideaza miscarea instrumentului de gravura folosind o masina de ghilosat adaptata special.

Un cronograf sau un sub-cadran cu o scala telemetrica cu care se poate masura distanta dintre un eveniment si observator, considerand viteza de deplasare viteza sunetului.
Tratare termica dupa racire, in care metalul este incalzit si apoi racit lent. Calirea creste rezistenta mecanica prin reducerea fragilitatii induse de racire.
Asamblarea si inspectia tuturor componentelor unui ceas.
Capetele arcului balansor sunt curbate pentru a imbunatati izocronismul. Aceasta tehnica a fost inventata de Berguet si perfectionata de Phillips si altii, iar din acest motiv mai este denumita si “Curbarea Phillips” sau « Arcul spiralat cotit Berguet »
Un atelier sau orologier independent care asambleaza un ceas sau doar o parte din ceas, folosind componente furnizate de un « établisseur » sau o manufactura.
Unui ceas ii este testata rezistenta la apa, rezistenta termica, capacitatea de a rezista la socuri, coroziune sau campuri magnetice, etc.
Simbolurile numerice romane nu au fost folosite niciodata pentru calcul dar reprezinta un sistem de notatii pentru indicarea numerelor. La fel ca majoritatea sistemelor numerice din antichitate, cel roman se scrie folosind principiul sumarii : I = 1, II = 2, III = 3, IIII = 4, V = 5, (…) VIIII = 9, (…) XVIIII = 19, (…) XXIIII = 24, pentru a limita exemplul la simbolurile numerice care vor fi mai tarziu folosite pentru indicarea celor 24 de ore dintr-o zi. In perioada imperialista, a aparut si principiul scaderii : IV = IIII, IX = VIIII, XXIV = XXIIII, etc. Cu putine exceptii, acest principiu al scaderii nu a fost adoptat pentru inscriptii oficiale, monumente, sau cadrane solare.
Ceasul care batea la fiecare ora a aparut la sfarsitul secolului 13. Atunci cand, in secolul 15, orologierii au fabricat un cadran pentru acest ceas, au ales sa foloseasca numere romane, care erau deja folosite pe scara larga in cadrane solare. Aceasta traditie a continuat pana in anul 1852 cand a fost introdus calendarul Gregorian. De atunci, cadranele nu au mai fost impartite in 24 de ore ale unei zile, ci doar in 12 sectiuni.
De ce a fost folosita in continuare cifra IIII ?
In vederea mentinerii acestei traditii, orologieri au cautat creerea unui echilibru ce il reflecta pe cel al universului. Cadranele ce reprezinta cele 24 de ore a unei zile, reflecta miscarea aparenta a soarelui. Sunt reprezentate pe axa orizontale a cadranului simbolul sase pentru dimineata si sase pentru seara adica orele la care soarele apune sau rasare la echinoctiul de primavara sau de toamna, fapt ce reprezinta orizontul local. Simbolul pentru ora 12, atunci cand soarele ajunge la zenith(cel mai inalt punct in orizont), este plasat in cel mai inalt punct al cadranului. Simbolul pentru ora 24, atunci cand soarele este in cel mai jos punct, este plasat in josul cadranului. Un motiv in plus pentru pastrarea simbolului IIII este ca in partea cadranului unde sunt pozitionate simbolurile III, V, VI, VII siVIII, acestea sunt orientate inspre mijloc, iar orientarea simbolului IV in acest fel ar face dificila citirea rapida.
Un dispozitiv fabricat de obicei din doua metale care se dilateaza in mod diferit, folosit in orologii sau ceasuri pentru a compensa efectele incalzirii sau racirii asupra functionarii lor.
Santul elicoidal de pe corpul surubului.
Un instrument folosit pentru formarea santurilor pentru suruburi in placi sau punti.
Pentru a standardiza masuratorile de timp in fiecare tara, din 1883 pamantul a fost impartit in 24 de fusuri orare, dintre care primul intersecteaza meridianul Greenwich, care a capatat denumirea de meridian prim sau meridian zero. Orice punct ce apartine unui fus orar are aceeasi ora legala.

Un instrument de precizie folosit pentru masurarea timpului. Ceasurile astronomice, cronometrele marine si ceasurile cu cuart sunt exemple de astfel de instrumente.
Un ceasornicar care executa operatiunile de reglare.
Inainte ca un ceas sa poata fi reglat, trebuiesc executate urmatoarele operatii:
asamblarea, centrarea si verificarea arcului balansierului.
Operatia de reglare implica observarea functionarii ceasului in diferite pozitii, la diferite temperaturi, si realizarea ajustarilor de rigoare. Exista diferite grade de reglare, conform nivelului de precizie necesar : reglarea normala, in pozitii diferite, la teperaturi diferite si reglarea de precizie. Ceasurile trimise la observatoare au reglaj de precizie. Ele sunt supuse la controale similare cu cele impuse de biroul de certificare elvetian, dar trebuie sa se incadreze in niste limite mai mici iar testele dureaza mai mult.
O proeminenta pe marginea unei roti dintate, roti ancore, roti de cuplare, etc.

Un sistem conceput si patentat de Abraham-Louis Breguet in 1801 pentru compensarea erorilor cauzate de forta de gravitatie a pamantului. Esapamentul este montat intr-o cusca rotativa cu un balans (organ regulator J) pozitionat in centru.
Ponionul rotii de esapament roteste a patra roata fixa. Cusca se roteste in general o data pe minut, si astfel reuseste sa compenseze erorile in functionare date de mentinerea ceasului in pozitie verticala, caz frecvent intalnit la ceasurile de buzunar.
Acest mechanism delicat si complex, este unul dintre cele mai ingenioase mecanisme in orologerie. O alternativa mai simpla dar si mai robusta la acest mecanism, este karuselul, unde cusca este rotita de a treia roata si nu de a patra. Un tourbillon poate contine fie un esapament de tip parghie fie unul cu opritor.
Intr-un ceas, partea formata din rotile dintate si pinioane.
Intr-un ceas simplu, trenul este compus din tambur, pinionul central, roata centrala, cea de-a treia roata si cel de-al treilea pinion, , cea de-a patra roata si cel de-al patrulea pinion, si pinionul rotii de esapament. Macest mecanism misca pinionul minutar, roata minutar si roata orara.
Aplicarea semnelor (simboluri numerice, semnatura, etc.) pe cadran folosind un tampon gelatinos presat pe un bloc stantat (gravat) cu cerneala.

O substanta radioluminescenta ce contine tritiu este folosita pentru acoperirea indicatoarelor de pe ceasuri astfel incat indicatia lor sa fie lizibila pe intuneric.
Secundarul ceasului, montat fie in centrul cadranului principal fie pe un cadran periferic.

Un instrument folosit pentru calibrarea unor componente.
Un instrument metalic cu doua terminatii, pe care sunt fixate cristale de cuart. Un electromagnet mentine vibratiile cristalelor. Aceste vibratii activeaza un clinchet de blocare care lasa sa se roteasca treptat o roata dintata.
Un ax usor conic, fabricat din otel calit ce misca roata orara.

O penseta mica sau un clestisor folosit pentru ridicarea si manevrarea componentelor fragile.

« Inapoi